Fara semnul intrebarii, aceasta sintagma a generat si va continua sa nasca cele mai nastrusnice idei, ipoteze si presupuneri. Insa nu trebuie uitat ca raspunsul la aceasta intrebare depinde de locul si timpul din care privesti. Sau, cel putin, asa ar trebui sa gandim in lumea (post)moderna in care traim: ca totul este relativ, ca nu mai exista certitudini. Sau ca politica este acum o problema de arta si management al riscului, ca atunci cand ai o problema politica ai doua optiuni: fie largesti contextul, fie modifici contextul si arhitectura optiunilor, etc.

Cu toate acestea, de la Washington D.C. la Beijing, si de la Reykjavik la Wellington, pare a exista in sfarsit o certitudine, certitudinea unei Crize, a unei crize financiare, sau economice, sau a sistemului capitalist, sau a globalizarii. Adjectivul asociat "Crizei" depinde enorm, din nou, de locul si timpul din care privesti.

Un prieten bun american, sustinator decis al lui Barack Obama, dar fin critic al ideii de putere, in special al acelui tip pervers de putere reductionista si bazata pe sprijin "popular", dar care decade repede in populism, imi scria zilele trecute despre transformarea in fortareata a capitalei americane in pregatirea ceremoniei de depunere a juramantului de catre presedintele ales, Obama. Mai mult, desfasurarea mediatica extraordinara a acestor ore incearca sa creeze iluzia unei noi certitudini, respectiv aceea a unei presedintii americane "mantuitoare" si "salvatoare": o administratie care va salva America si lumea din ghearele certitudinii crizei economice internationale, care ii va linisti pe teroristi, care va negocia cu Iranul si Siria, care va aduce pacea intre israelieni si palestinieni, care va cumpara tot petrolul din Golf la pret enorm si il va vinde ieftin consumatorilor, care ii va mangaia pe crestet pe est-europenii de la Marea Neagra si va negocia dur cu Rusia, care ... etc.

Cei care gandesc superficial si pun umarul la crearea unui orizont enorm de asteptare la nivel mondial prin instalarea la Casa Alba a primului presedinte afro-american (si nu "negru" cum l-a catalogat presa romaneasca pre-moderna) scapa din vedere faptul ca Obama este educat in spiritul unei culturi civice si critice la adresa puterii politice, care crede in drepturile civile si constitutionalism liberal, caruia ii repugna autoritarismul si cliseele mentale, si care stie ca in relatiile externe asezarea geografica (adica geopolitica) este mai putin importanta decat performanta in materie de moderatie si bun simt in exercitarea puterii politice.

La nivel superficial, presedintia si destinul lui Obama au fost asociate cu cele ale lui J.F. Kennedy. Nimic mai fals decat generarea de certitudini nelalocul lor. Inca de sambata, agenda de imagine a noului presedinte american a fost construita in jurul altor doua simboluri ale politicii americane si mondiale, respectiv Abraham Lincoln si Martin Luther King. Astfel ca admiratorii teoriilor conspirationiste nascute in jurul lui Kennedy vor avea o mare problema in a intelege si interpreta viitoarele politici americane, deoarece stiu atat de putin despre Lincoln si King.

In concluzie, cred ca foarte muti vor fi dezamagiti in orizonturile lor de asteptare, deoarece noua administratie americana va sta sub semnul lui "Smart is cool in a post-American world", unde "Smart is cool" este sloganul echipei de apropiati ai noii administratii (Sunstein, Summers, Orszag), iar "Post-american World" este titlul cartii tinute in mana de Obama in fotografia de mai sus, in care, simbolic sau nu, intoarce spatele masinii de politie, adica imaginii de "SUA jandarm mondial". Cu alte cuvinte, cei care stiu sa extinda contextul actual sau sa modifice arhitectura optiunilor avute la dispozitie, adica cei "smart", vor deveni cei "cool" in urmatorii patru sau opt ani. Dar pana si asta depinde de context!

Sursa foto: http://www.nytimes.com/2009/01/19/books/19read.html?_r=2&ref=books.

Autor: S.H.